Operația pe care mii de români și-o fac pentru a scăpa de obezitate, într-o țară „mai grasă” cu 200.000 de tone

În România se produc anual 1.700- 1.800 de astfel de operații chirurgicale, cu o creștere, în medie, de 30% în ultimii doi ani. 80% dintre intervenții se desfășoară în mediul privat. Costurile unei astfel de intervenții poate ajunge până la 10.000 de euro.

Cristian Călugăriță avea 38 de ani și 242 de kg când a decis să se opereze. Obezitatea îl împiedica să se bucure de viață. Orice activitate însemna un efort: mersul, plimbările cu copiii, totul era un chin, se simțea ca o persoană muribundă. Lupta lui cu obezitatea începuse încă din adolescență, iar în ultimii ani nimic nu mai dădea roade. Șofer pe curse internaționale, Cristian își petrece majoritatea timpului la volan, dar din cauza kilogramelor dezvoltase apnee de somn, o tulburare ce presupune pauze în respirație.

În primele 10 zile de la operația efectuată de meicul Cătălin Copăescu, el pierduse deja 17 kilograme, iar în șase lui a reușit să slăbească 130 de kilograme. Dacă vedem că pacientul a adăugat 10, 15 kg de care nu poate scăpa sau sute, el poate fi candidat pentru chirurgia bariatrică sau metabolică””, precizează Prof Dr. Cătălin Copăescu, Chirurg de Excelență, Director Medical Ponderas Academic Hospital.

Intervențiile chirurgicale încadrateîn categoria procedee bariatrice au drept indicație, și așa putem explica și beneficiile ulterioare, bolile, suferințele metabolice care presupun exces de țesut adipos, adică grăsime, obezitate și consecințele acestui exces, cum ar fi steatoza hepatică, diabetul zaharat, dislepidemiile, bolile cardiovasculare. „Acestea sunt boli care nu pot fi ameliorate dacă nu se îndepărtează țesutul adipos. Una dintre indicații vizează scăderea pacientului în greutate și ameliorarea suferințelor respective.

O altă categorie de beneficii ( indicații) este cea legată de pacienții cu diabet zaharat de tip 2, care pot să nu aibă foarte multe kilograme în plus, adică să fie obezi, dar au în evoluție un diabet zaharat care necesită tratament cu insulină, dar este inadecvat controlat din punct de vedere terapeutic””, precizează Dr. Cătălin Copăescu pentru Gândul.

Cu alte cuvinte, pacientul primește tratament, își face injecții, o dată sau de mai multe ori pe zi, însă nu este suficient. Atunci, chirurgia îi ajută pe acești pacienți să rămână fără tratament, iar nivelul glicemiei să se normalizeze. „Dacă resursele pancreasului, cel care fabrică insulina, s-au epuizat, el mai poate să aibă nevoie de tratament, dar acesta va fi eficient, fiindcăcapacitatea sa terapeutică, cu injecții sau pastile, este sprijinită de chirurgie. Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale pe care le adaptăm situației fiecărui pacient. Discutăm de o categorie de proceduri către care orientăm pacienții cu probleme metabolice”, adaugă Dr Copăescu.

La o operație de acest gen pot recurge atât copiii, cât și pacienții de 80 de ani, dar și viitoarele mămici. „Sarcina este uneori de neimaginat dacă pacientele nu se operează. Beneficiile intervenției chirurgicale pentru o tânără viitoare mamă sunt în primul rând în planul fertilității. Multe dintre femei nu pot rămâne însărcinate datorită sindromului ovarelor polichistice, obezității centrale, sindromului metabolic. Atunci, este nevoie de o intervenție pentru reluarea acestei condiții hormonale, pentru ca pacienta să rămână însărcinată. Odată ce acest lucru s-a întâmplat, riscul de îngrășare este foarte bine controlat de către operație, iar pacientele nu acumulează kilograme. Cresc în greutate, pentru că în organismul lor se dezvoltă un produs de concepție, în uter apar lichide. E normal să iei câteva kg în greutate, dar nu te îngrași. Apoi, pe perioada sarcinii, suferințele legate de obezitate, diabetul de sarcină, hipertensiunea, toate astea nu mai apar dacă pacienta este operată. După sarcină, femeia nu mai trebuie să piardă kilogramele în plus, pentru că acestea nu au fost acumulate””, susține specialistul.

În prima etapă, pacientul trece printr-o serie de investigații și primește un diagnostic. „Oamenii trec printr-un protocol riguros, vedem ce impact are obezitatea asupra lor. În general, avem ca obiectiv și identificarea altor suferințe care sunt prezente și despre care respectiva persoană nu a știut nimic. Nu ne ducem în fiecare săptămână să vedem asta. Uneori, se întâmplă să treacă ani până când pacientul e văzut de un medic. Din acest punct de vedere putem să identificăm din timp anumite suferințe care nu prezintă niciun simptom sau semn clinic. Odată stabilită situația fiecărui pacient, el devine calificat, sau nu, pentru o intervenție chirurgicală”, afirmă medicul Cătălin Copăescu.

Înainte de operație are loc o pregătire specifică, pacientul participă la un seminar informativ și urmează un tratament. „În general, internarea durează două-trei zile, timp în care pacientul va fi obligat să respecte recomandările din spital și să bea doar lichide care să cruțe stomacul praspăt operat. Aceste reguli se vor respecta și când pacientulva fi acasă. Trebuie să consimți să intri într-un astfel de program. Există o pregătire, efectuarea fără compromisuri și monitorizarea. Timp în care avem două obiective de urmărit. În primul an ținta estescăderea ponderală și ameliorarea sau dispariția suferințelor pentru care pacientul s-a îndreptat către noi. Cel de al doilea obiectiv este menținerea acestei situații de normalitate, fără ineficiențe terapeutice pentru suferințele pe pacientul le are, fără să se mai adauge kilograme în plus””, mai spune specialistul.

După o astfel de intervenție, pacientul este urmărit an de an, iar respectarea recomandăriloreste obligatorie, și în materie de dietă, dar și în privința vitaminelor și controalelor. „Există complicații asociate oricărei manevre medicale, oricărei soluții terapeutice. Pentru chirurgie, în mod particular, rata complicațiilor este situată undeva între 1% și 10%. Nici chirurgia bariatrică nu este independentă de astfel de evoluții, dar suntem conștienți de astfel de complicații și de rolul medicilor care se ocupă de astfel de operații””, adaugă Dr. Cătălin Copăescu pentru Gândul.

Chirurgia laparascopică a făcut ca rata complicațiilor să scadă în ultimii zece ani, de la 10%, la 1%. „Discutăm de o diferență între spitalele ordinare, care fac chirurgie deschisă, și spitale organizate în maniera centre de excelență, care fac chirurgie laparascopică avansată. În aceste situații rarisime, diagnosticul trebuie pus rapid, pacientul trebuie tratat cât se poate de repede pentru a nu ajunge în situații critice, care afectează durata de viață. Dacă vindecarea este inadecvată, se numește fistulă. Dacă pacientul sângerează în urma intervenției, dacă apar complicații embolice, dacă apar deficiențe vitaminice, toate acestea trebuie diagnosticate din timp””, subliniază specialistul.

Cu toate astea riscurile există, o demonstrează pacienții care și-au pierdut viața în încercarea de a obține un stomac mai mic și mai puține kilograme. „Mortalitatea este de 0,1 %, 0, 2 %. În lume, în centrele de excelență în chirurgia bariatrică, este de 0, 01%, 0, 02%. Acest spital are mortalitate nulă. Am avut complicații, dar acestea au fost tratate în timp util, fără să periclitămviața pacienților””, continuă specialistul.

La noi în țară se realizează în jur de 1700- 1800 de operații chirurgicale pe an, în 20- 25 de centre. Costurile diferă în funcție de tipul procedurii și de particularitățile pacientului. Prețul unei astfel de intervenții variază între 5.000 și 10.000 de euro. „Majoritatea se fac în instituții private, probabil 80%, deoarece pentru instituțiile publice nu există o formulă de acoperire a costurilor. În spital nu se poate organiza o procedură care impune coplata. Atunci, e restrictiv să aplici un program de chirurgie bariatrică într-o instituție publică, care nu acoperă cheltuielile pentru așa ceva””, mai spune medicul Cătălin Copăescu.

O astfel de intervenție este dorită, în egală măsură, de oameni simpli și de intelectuali, de bărbați și femei. „Nu aș spune că sunt mai mult intelectuali sau dintr-o gamă de servicii, că au o potență fnanciară mai mică sau mai mare. Ținta este starea de sănătate. Unii ocolesc concediul din anul respectiv, alții apelează la un credit în acest sens. Nu sunt pacienți care au potență financiară, aceștia probabil că sunt 1%- 2 % . Majoritatea fac eforturi. Inițial, erau mai multe femei, pentru că ele se preocupau mai mult de estetică, acum balanța s-a echilibrat, avem reprezentanți egali din ambele genuri, pentru că au conștientizat și bărbații, cei care alimentează mai mult populația diabeticilor, că există o soluție eficientă: chirurgia””, precizează Copăescu.

„Am întâlnit pacienți de 350 de kg”

Cazurile sunt impresionante. Un record în acest sens îl reprezintă pacienții care au peste 300 de kg. „Am întâlnit pacienți de 350 de kg. Un record poate fi atunci când indicele de masă corporală este foarte mare. Nu sunt multe kg, dar pacientul este mic de înălțime. Sunt pacienți care au foarte multe boli, chiar dacă vârsta nu este înaintată, iar pentru aceștia riscul medical este foarte mare, chiar și pentru o simplă apendicită. Atunci este nevoie de o internare, de o pregătire a pacientului cu multe săptămâni înainte, asta pentru a-l aduce într-o stare de echilibru, ca să poată fi operat””, subliniază medicul Cătălin Copăescu. De multe ori, pacienții suportă sub aceeași anestezie mai multe intervenții chirurgicale care se impun.

În prima lună pacientul pierde cam 25% -30% din excesul ponderal, urmând ca în lunile următoare acest proces să continue. „De la 25% putem să ajungem la 20% în luna următoare sau la 15%. Astfel încât majoritatea pacienților scapă de excesul ponderal în primele 6-8 luni de la intervenția chirurgicală. Stabilizarea are loc în primul an. Pacienții refac kilogramele pierdute din masa slabă”, afirmă medicul Copăescu. În fapt, timp de trei sau cinci ani, aceștia rămân la greutatea de la sfârșitul primului an, chiar și fără să depună un efort, urmând ca riscul unui câștig ponderal să fie unul real după această perioadă. „Riscul de îngrășare la pacienții operați este mult mai mic decât la o persoană care a scăzut în greutate printr-un tratament conservator, fie o dietă, un program de modificare comportamentală, o activitate sportivă, un tratament bazat pe medicamente. Un pacient operat are deja niște modificări la nivelul tubului digestiv, un stomac în care intră mai puține alimente. Chiar dacă există tendința ca pacientul să-și schimbe comportamentul alimentar, să fie atras către dulciuri și să introducă mai multe kilocalorii, creșterea ponderală nu poate fi atât de dramatică încât pacientul să nu îi poată face față”, spune Copăescu. Cu cât ai mai puține kilograme de pierdut, cu atât programulse încheie mai repede, uneori în nici trei luni. Resctricțiile continuă însă. Unele medicamente, cele iritante gastric, aspirina, antiinflamatoarele, paracetamolul, ibuprofenul, antibioticele, toate astea vor avea o oarecare limitare după o astfel de intervenție. „Ori de câte ori este nevoie ca pacientul să primească un astfel de tratament, noi trebuie să fim informați, iar acesta să asocieze medicamente de protecție a stomacului”, crede Dr. Cătălin Copăscu.

Obezitatea, o moștenire greu de dus

Obezitatea, cea care declanșează tot acest tăvălug, poate fi moștenită sau lăsată moștenire. „Dacă ambii părinți sunt afectați de obezitate, riscul transferului unei astfel de condiții către copil este 80%. Dacă doar unul dintre părinți are o astfel de problemă, atunci este de 50%. Poate fi obezitate și dacă părinții nu au fost obezi, se poate datora unor schimbări comportamentale sau unor modificări genetice ancestrale””, concluzionează Dr. Cătălin Copăescu pentru Gândul.

Conform ultimelor date, o treime (34%) din populația României este supraponderală, iar aproximativ un sfert (20%) suferă deja de obezitate.

România ocupă locul al treilea în Europa în ceea ce privește obezitatea infantilă. La nivel mondial, un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății arată că din 1990 până în 2014 numărul copiilor supraponderali a crescut cu 10 milioane, ajungând de la 31, la 41 de milioane de cazuri. Această cifră reprezintă aproximativ 12% din totalul persoanelor care suferă de obezitate la nivel mondial – 350 de milioane de oameni.

În tot mai multe cazuri, copiii găsesc în mâncare un refugiu sau un mod prin care încearcă să recompenseze lipsa de atenție a părinților. Tinerii între 15-24 de ani au cele mai multe probleme cu greutatea, 28% dintre ei fiind supraponderali.

Stresul și alimentația prost aleasă își pun amprenta și asupra adulților. Cele mai avansate forme de obezitate sunt întâlnite la persoanele cu vârste între 45-54 ani (23%) și 55-64 ani (24,2%). Dacă peste 56% dintre bărbații români sunt supraponderali și obezi, 47% dintre femei se luptă cu aceeași problemă.

În total, populația României are peste 200.000 tone de exces ponderal. Greutatea românilor crește cu 27, 39% de-a lungul vieții adulte.